Un bătrân cu păr și barbă ninse, îmbrăcat mereu cu camașă albă, cerșește în fiecare dimineață, în intersecția de la Lujerului, fără a privi trecătorii, așezat pe un scăunel cu trei picioare ca un arbus înflorit cu rădăcinile ieșite din pământ.
Zilnic, un bărbat elegant și grăbit trece pe lângă el, îi pune 10 lei în cutia de carton din față și-l intreba amical fără a aștepta neapărat un raspuns:
– Ce mai faceți?
– Stau de șase! zice el șoptit, aproape conspirativ, uitându-se repede în jur ca și cum s-ar teme să nu fie surprins.
– Păi de ce? îl întrebă curios bărbatul ca să-i afle jocul pentru că nu pare tocmai locul în care să se producă vreo infracțiune.
– De prost! zice el.
– … Dacă nu știi, afli acum de la mine că, atunci când se iese la furat, cel mai prost și mai mototol stă de șase iar ăia mai voinici și mai sprinteni sar gardul și îndeasă prada în saci.
Băbatul elegant se grăbește spre serviciu dar e prima dată când bătrânul ridică fruntea și-l privește în ochi așa că, fără să vrea, îl ascultă mai departe:
– Era la noi în sat un băiat cu doi ani mai mare ca mine, Liță Perniță îl strigam, un copil bolnăvicios, cu carnea moale, care adormea și la școală și la joacă. Avea și picioarele rășchirate uite-așa (și îi arată cu degetele osoase cât de crăcănat era Liță)!
Ta-su avea o livadă bogată și când mergeam acolo la furat de pere ori de gutui îl luam și pe Liță să stea de șase, să nu cumva să vie ta-su să ne prindă. Când ieșeam cu traistele pline îi dădeam și lui o fructă că ăla care stă de șase primește mai puțin. Așa de prost era că se bucura de gutuia aia furată din curtea lui…
Bărbatul ar cam vrea să plece, dar parcă moșul ar mai avea ceva de spus. Ba chiar se ridică pentru a da greutate cuvintelor lui:
– Uită-te la mine, am aproape nouăzeci de ani… și n-am știut până acum că eu sunt Liță Perniță. Mă bucur de pensia pe care mi-o dau din munca mea, de mersul gratis cu RATB-ul și de două buline la preț redus și stau de șase să fure ei până nu mai pot căra! Oftează și se așază din nou pe scaun.
– Sănătate bunicule! Îi spune bărbatul adăugând că și el stă de șase, și „cred că stăm toți de șase!”
– Mergi sănătos, Liță! spune el urmărindu-l cu privirea pe cel care îi dăduse 10 lei.
Câtă dreptate are povestea bătrânului cu părul și barba ninsă care cerșește în zona Lujerului. O țară întreagă stă de șase ca să se poată fura pe ea însăși!
Ion Teleanu
